În zilele noastre, în ciuda încercării noastre continue de a avansa ca societate și de a atinge niște idealuri pentru o conviețuire pașnică – așa numitul fenomen de „pace în lume” -, avem de-a face cu niște fenomene răspândite la o rată alarmant de mare: discriminarea, sărăcia, corupția, injustiția ș.a. În ciuda faptului că acestea reprezintă o problemă gravă ce ne țin lumea “pe loc” consider că discriminarea este una dintre problemele cele mai grave cu care ne confruntăm, deoarece vine din adâncul sufletelor noastre, din frica de diferit. Așadar, motivul pentru care mă adresez dumneavoastră astăzi este pentru a vă prezenta aspectele unei “ramuri” a acesteia, anume sexismul.

Sexismul este definit ca fiind discriminarea pe baza sexului și a genului, cel mai des în defavoarea femeilor și în favoarea bărbaților (deși nu se exclud cazurile în care se întâmplă exact opusul). Cele două manifestări sunt diferite – cea pe baza sexului referindu-se la diferențele biologice conform cărora se consideră ca bărbații sunt mai puternici din punct de vedere fizic, spre exemplu, iar cea pe baza genului se referă la rolurile pe care societatea ni le atribuie, cum ar fi faptul ca femeile trebuie sa fie cele ce au grijă de casă – dar au același rezultat: o manifestare de ură împotriva unui gen. Câteva exemple frecvente de sexism sunt așa numita “taxă roz” conform căreia femeile plătesc mai mult pe obiectele de igienă, haine sau chiar tunsori mai mult decât bărbații (conform studiului From Cradle to Cane: The Cost of Being a Female Consumer realizat în New York, femeile plătesc în medie cu 7% mai mult decât bărbații) sau faptul că în multe țări, femeilor le este greu sau chiar interzis să voteze, cum ar fi în Arabia Saudită.

În ciuda faptului că am trecut de perioada în care femeile erau considerate simple gospodine, a căror unică îndatorire era grija de casă și de copii până în zilele noastre, unde acestea se bucură în sfârșit de aceleași drepturi că bărbații și reprezintă o parte vitală a societății noastre datorită tuturor reușitelor lor împotriva gândurilor misogine, acest fenomen încă ne afectează societatea într-un mod mai puternic decât ne putem imagina. Nu reprezintă doar un atac la persoană, o denigrare a unui individ, o ofensă fără sens deoarece pentru a ne pune lumea pe picioare, se presupune ca trebuie să lucrăm ca un tot unitar, nu să lăsăm diferențele să ne dezbine și să ne facă să ne urâm. Sexismul își pune amprenta pe modul în care trăim și cauzează probleme grave, cum ar fi cazurile în care accesul fetelor la educație este mult mai dificil sau cele în care sărăcia se datorează faptului că femeilor nu le sunt garantate locuri de muncă, făcând forța de muncă una precară. Mai mult chiar, și bărbații au de suferit datorită acestui fenomen. Putem lua drept exemplu cazurile în care crime ale femeilor împotriva bărbaților au fost mușamalizate sau ignorate pe baza faptului că acestea reprezintă sexul frumos, căruia nu-i stă în fire să comită fapte atroce.

Nu vă pot sugera un mecanism ce să rezolve această problemă, cum ar fi strângerile de fonduri pentru a scoate oamenii din sărăcie, din moment ce nu există metode de a schimba mentalitatea oamenilor, mai ales ca aceste concepții sunt “pasate” de la generație la generație. Câți dintre noi nu avem bunica ce ne spune cum trebuie o fată să se comporte sau tatăl care își educă fiul să fie “stăpânul” în casă deoarece se întâmplă din vremuri antice? Dar sunt de părere că schimbarea poate veni de la sine, cu ajutor din partea educației. Este datoria noastră să ne asigurăm că tinerii sunt educați și că ei înțeleg cât de nociv este acest fenomen. Doar prin cunoaștere ne putem mobiliza și putem să tăiem problema sexismului de la rădăcină. Sunt conștientă de faptul că pe lângă celelalte probleme ale lumii, acesta pare un lucru lipsit de importanță. Dar consider că deși pare un pas minor, stoparea urii dintre noi este de fapt unul de maximă importanță deoarece ne învață că suntem oameni și că trebuie să fim uniți pentru viitorul mai bun pe care ni-l dorim.

Maria-Cristina Nistorescu

Textele mele sunt vocea mea, așa că vă invit să o auziți și să mă cunoașteți prin ele, dar, mai ales, să cunoașteți societatea văzută prin ochii mei.