VoceaNoastră

„...lumea, văzută prin ochii elevilor”

Categorie: Educație

Îngerii fără aripi.

Atunci când ne naștem, venim pe această planetă ca niște îngeri. Aripile sunt reprezentate de către cei doi părinți, de bani, de fericire, de bunătatea și bunăstarea mediului în care crești, de abundența lucrurilor bune. Se zice că toți ne naștem egali, că toți avem aceleași șanse de a reuși în viață, dar sunt aceste cazuri particulare unde se face abstracție de la regulă, unde aripile îți sunt tăiate de la primul moment petrecut în această lume. Primul strigăt este cel al suferinței, unul care reprezintă prima verigă dintr-un lanț al durerii.

Aceasta este o poveste despre îngerii născuți fără aripi, cei care vin pe această lume cu urechile astupate cu toate că aud fiecare val, cei care vin legați la ochi cu toate că zăresc fiecare stea de pe cer, cei care au bandă adezivă la gură cu toate că pot țipa. Este vorba de ei. Trecem zi de zi pe lângă ei, cei mai mulți dintre noi nu-i observă, se cred umili dacă le aruncă un zâmbet modest și se cred demni de admirat și un exemplu de urmat dacă le aruncă în nepăsare și fugă un covrig sau câteva bacnote.


De când eram mică aveam o sensibilitate pentru „cerșetori”, în special pentru copii. Mă aflam cu părinții și-i întrebam adesea când vedeam unul pe stradă: „Mami, ei de ce stau pe stradă?”, „Tati, ei merg la grădiniță?”. Răspunsul în mare parte era același “O să-nțelegi când o să fii mai mare. Nu te mai gândi la asta.” . Acum înțeleg problema lor , dar problema noastră, a celeilalte lumi , a celeilalte clase sociale îmi este tot mai profund afundată în întrebări, însă poate o să înțeleg când o să fiu mai mare.

În urmă cu un an ieșeam de la liceu cu o colegă de clasă și ne îndreptam spre casă. Ne-am oprit pe o bancuță din apropiere să mai vorbim diverse subiecte neverosimile. Un copil de vreo șapte ani se apropie de noi și ne tot întreba lucruri, dacă suntem la liceul din zonă, câți ani avem și altele. Îi răspundeam sec cu speranța că va pleca, cu ochii ațintiți către lucrurile noastre fiind destul de sceptice. Ziua următoare ne trezim cu același puști care stă pe capul nostru. Întâmplarea se repetă zile la rând și văzându-l cât de pricăjit e, încep să-i mai cumpăr câte ceva de mâncare sau câte un suc. Aflăm că-l cheamă Andrei, că are trei frați și două surori , stă în apropiere și e clasa 1 la vârsta de 10 ani deoarece părinții n-au avut suficienți bani până acum să-l dea la școală.

Atunci când a venit primăvara imediat după ore mergeam la o cafenea de lângă liceu și stăteam pe terasă împreună cu două colege. Cam la o oră, o oră și puțin, după ce ne-am așezat la masă, îi vedeam pe Andrei si Teo, fratele său, cum se întorceau de la școală. Veneau, îmi povesteau ziua lor, le dădeam câte ceva de mâncare după care plecau.

Într-o zi eram pe terasă și-mi scriam la istorie, iar cei doi copilași vin pe lângă mine și Teo îmi spune “Am scris și noi azi la școală. Stai să-ți arăt!”. Își deschide ghiozdanul și-mi arată că a scris litera B. Le spun să se aseze lângă mine și din acea zi ghiozdanul a rămas deschis și penița a alunecat pe zeci de foi. Teo voia cu nerăbdare să învețe să scrie și să citească, să calculeze, să numere, doar că acasă n-avea cine să-l ajute, iar învățătoarea îmbrățișa discriminarea pe bază de etnie și situație financiară cu brațele deschise.

Nu mare mi-a fost mirarea când în urmă cu o săptămână m-am întâlnit accidental cu ei în oraș, iar când le-am spus că merg acasă pe jos au sărit în sus dojenindu-mă că e seară și sunt pericole, că mă conduc ei până acasă (care era destul de departe) sau măcar până la stația de autobuz.

Deseori asemăn astfel de situații cu legenda lui Romulus și Remus, eu provenind dintr-o clasa socială care reprezintă junglă, sălbăticia, iar cei doi copii fiind de fapt adevăratele ființe umane. Pentru acești îngeri fără aripi contează mai mult o conversație sau un zâmbet decât pungi pline de mâncare. În momentul de față cos niște aripi pe spatele lor, știu că cicatricile tot vor rămâne acolo, dar poate că și ei, la fel ca noi toți, vor reuși să zboare într-o bună zi.

Șansele sunt mici pentru fiecare dintre ei, dar am văzut dorință și voință în ochii lor, în gesturi și în vorbe. Ai putea dărui unui cerșetor ceva de mâncare și ți-ar mulțumi pentru prelungirea calvarului prin care trece. Dă-i educația de care are nevoie, povestește-i și explică-i ce-l înconjoară, ce puteri are și va putea ajunge mai sus decât mulți alții.

“Fericiți cei bogați cu duhul căci a lor este împărăția cerurilor.”

Talent vs Efort (sau cum să nu mă las de învățat după 10 minute?)

Secretul îndeplinirii oricărei sarcini, indiferent de dificultate, reprezintă o combinație trainică între pasiune și perseverență. Cele 5 sfaturi prezentate de către psihologul Angela Duckworth sunt un punct de plecare excelent, cuprinzând îndrumări aplicabile în viața de zi cu zi:

  • Chiar dacă nu-ți iese ceva, continuă să faci acel lucru
  • Lucrează la un proiect mai mult de 3 săptămâni
  • Când simți că vrei să renunți, continuă
  • Ține minte scopurile pe care le ai
  • Când începi o acțiune, du-o la bun sfârșit

De asemenea, ține minte că lucrurile cu adevărat valoroase necesită un munte de efort. Capacitatea de a continua după un eșec, precum o notă mică sau feedback negativ din partea profesorilor, are o importanță crucială, în spatele acestui mecanism stând dorința de a fi mai bun.În cadrul admiterii la Academia Militara West Point din Statele Unite, procedura este una foarte complicată, durează foarte mult și, în ciuda drumului parcurs, 1 din 5 cadeți se retrag înaintea absolvirii. Întrebarea care se ridică este, într-adevăr: ”Cine își petrece doi ani străduindu-se să atingă o țintă și apoi o abandonează după două luni?”. ”Sistemul este conceput să-ți găsească slăbiciunile, dar asta e și ideea – West Point te întărește”. Toți cadeții ce obțin rezultate excepționale împart o trăsătură vitală: pasiune de durată. Determinarea feroce avea în spate alte două puncte, la fel de importante în atingerea acestor performanțe: rezistența neobișnuită la șocuri și cunoașterea profundă a propriilor scopuri. Nu aveau doar determinare, ci și direcție.


„Astfel, este extrem de important ce facem cu potențialul nostru. Deseori ne confruntăm cu persoane care apreciază prea mult talentul, fără a realiza că acesta este aproape inutil fără muncă și disciplină.” ”Individul uman trăiește de obicei cu mult în interiorul limitelor sale, el posedă puteri diverse pe care în general nu reușește să le folosească. Se energizează sub maximul său și se comportă sub optimul său”


William James

Trebuie să fim conștienți cu ce scop muncim, la liceu sau acasă, pentru că ceea ce declarăm că ni se pare important s-ar putea să nu corespundă cu ceea ce în adâncul nostru, credem cu adevărat că este valoros. Când ne comparăm cu persoanele din jurul nostru, nu facem altceva decât să ne limităm, să ne punem piedici în calea atingerii potențialului. Deseori ne uităm la munca altora și o considerăm fără greșeală, ba chiar ajungem să îi invidiem pentru calitățile pe care le posedă. Adevărul, însă, este că în spatele lucrurilor dificile precum învățatul pentru un examen sau chiar simple, teme, proiecte se află o rutină bine însușită, disciplină și efort.


Când totul este perfect nu ne întrebăm cum s-a ajuns la asta. Ne bucurăm de faptul prezent de parcă ar fi ieșit din pământ ca prin minune.


Friedrich Nietzsche

Învățând această lecție, ei trec peste eșecul inițial și găsesc energia și inspirația necesară în vederea atingerii scopului. Astfel, deși cei ce muncesc din greu nu ating performanțele celor talentați la fel de repede, sunt mult mai eficienți pe termen lung, fiind obișnuiți să repete din nou și din nou.

Niciodată nu e prea târziu să schimbi modul în care abordezi viața; ”unul din motivele pentru care ne schimbăm este că învățăm ceva ce pur și simplu nu știam înainte.”

Fii perseverent, tenace, și nu renunta niciodata!


Singurul lucru care mă deosebește de toți ceilalți este că nu mi-e teamă să mor pe banda de alergat. Nu voi fi depășit! … Dar dacă alergăm împreună, rămân două variante: renunți primul sau mori.

Will Smith

© 2020 VoceaNoastră

Theme by Anders NorenUp ↑